Anul Tematic Internațional
François Lallier – 2018
"Caritatea își are originea printre primii creștini, formează oameni care se iubesc unii pe alții, care devin mai buni și de aceea Dumnezeu o binecuvântează cu siguranță și o face atât fructuoasă, cât și durabilă". François Lallier 1837
Ca Președinte General, al XVI-lea, declar astăzi anul 2018 ANUL TEMATIC INTERNAȚIONAL FRANÇOIS LALLIER. Pe 8 februarie 2018 Consiliul General Internațional va lansa Concursul Internațional de Monografie « Prima Conferință – Lallier », care are ca scop aprofundarea biografiei lui François Lallier, unul dintre principalii responsabili a începuturilor colegiale a Societății Sfântul Vincențiu de Paul în 1833. Vor fi recompensate cercetările academice care vor căuta să prezinte aspecte noi sau aspecte mai puțin cunoscute din viața personală, profesională, vincențiană și de familie a lui Lallier, cu scopul de a sublinia contribuția adusă de acesta în prima Conferință și în răspândirea SSVP în lume. François Lallier (1814-1886) a studiat împreună cu Ozanam la Facultatea de Drept din Paris (Sorbona) și au fost prieteni foarte buni, Lallier fiind nașul de botez al fetiței lui Ozanam, Marie Joséphine Ozanam. S-a căsătorit în 1839 și a avut un băiat (Henri) și o fată (Julie) care spre marea lui durere a murit. A fost unul dintre cei mai activi în timpul discuțiilor din cadrul Conferinței de Istorie și a influențat foarte mult toate etapele Societății. Avocat priceput, apoi doctor în drept, François Lallier a fost apreciat pentru modul de exprimare și a avut onoarea să scrie primul Regulament, în 1835. În 1837 a fost numit secretar general al Societății, însărcinat cu scrierea Circularelor și a scrisorilor.
A fost cel mai tânăr dintre fondatori, dar și cel care a murit ultimul. A fost ultimul martor care a supraviețuit mult timp evenimentelor de la începuturile Societății. În cadrul SSVP, Lallier a fost unul din principalii responsabili cu ajutorarea Conferințelor în acțiunea de expansiune a Societății în alte țări, fiind mereu preocupat de păstrarea spiritului de la începuturi. A fondat multe conferințe. Pe lângă activitatea în favoarea săracilor, Lallier a fost interesat de arheologie și a făcut parte din Societatea Arheologică din orașul Sens, Franța. A făcut cercetări, a scris mai multe lucrări și a participat la numeroase congrese de arheologie. A publicat de asemenea multe studii sociale și politice. Cea mai importantă lucrare scrisă de Lallier în 1879 la cererea celui de-al treilea președinte general Adolphe Baudon est cartea « Originile Societății sfântul Vincențiu de Paul, așa cum își amintesc primii membri ». Cu această ocazie sau reunit toți fondatorii în viață la acea dată (Le Taillandier, Lamache et Devaux) și au redactat documentul publicat în 1882 și care poate fi consultat la biblioteca consiliului general.
Cu această biografie bogată, consiliul general crede că Concursul Internațional de Monografie « Prima Conferință - Lallier » va avea un succes extraordinar așa cum am fost și cu Anul Bailly (2017). Premiile pentru acest concurs au fost decernate vincențienilor din diferite părți ale lumii. fondatorilor, calitățile lor, virtuțile și slăbiciunile lor, pentru că ei Și noi dorim tocmai acest lucru: să cunoaștem mai bine viața și activitatea au plămădit ADN-ul grupului nostru și în venele noastre curg pasiunea și sângele lor. Conform regulamentului special care va fi publicat pe site-ul CGI în următoarele săptămâni, urmând aceleași principii ca pentru concursul din 2017, se vor acorda32 premii în bani atât autorilor câștigători cât și conferințelor în care aceștia activează. Suntem convinși că cercetările academice despre Lallier vor fi la fel de bogate ca cele despre Bailly și vor scoate la iveală curiozități și aspecte noi din viața acestui om atât de important în istoria SSVP. 32 Mulțumim pe această cale Consiliului Central din Tirolul de Sud (Italia) pentru ajutorul constant și generos ce a permis Consiliului General să-i recompenseze pe învingători. Lettre Circulaire - 31 janvier 2018 - 16ᵉ Président Général – Renato LIMA DE OLIVEIRA 10 16ème Président Général Invit toate Consiliile Superioare să publice articole și meditații ce au legătură cu rolul important jucat de François Lallier în procesul de întemeiere a SSVP, să stimuleze cercetările privind viața și activitatea lui sub toate aspectele personale, profesionale, academice și vincențiene și astfel să participe împreună ci CGI la realizarea anului tematic Lallier. Solicit pe această cale ca data de 8 decembrie 2018, să fie data de încheiere a anului tematic, să se celebreze, în lumea întreagă, o sfântă liturghie în memoria fondatorilor SSVP și în special în memoria lui François Lallier.
Concluzie: Dragi frați și surori vincențieni, Lumea de astăzi trece prin încercări foarte mari – de natură morală și spirituală – pe care trebuie să le înfrunte în fiecare zi. Conferințele, Consiliile și instituțiile vincențiene luptă continuu pentru a oferi ajutor, iubire, fraternitate și solidaritate, să ducă speranță celor disperați, iubire celor abandonați și tandrețe celor excluși de societate. Tineri, copii, bolnavi, bătrâni, persoane singure, emigranți, refugiați, familii expulzate din cauza războiului, persoane persecutate din motive religioase sau politice, persoane disperate sau consumatoare de droguri, toți reprezintă obiectul ajutorului vincențian. Nici o activitate caritativă nu este străină vincențienilor33 . Trebuie să rămânem uniți și prudenți în ceea ce privește rolul nostru umanitar și social. SSVP, pentru construirea unei culturi de pace34 se alătură oricărui grup umanitar, ce caută bunaînțelegere între popoare și o viață bună pentru toți. Societatea civilă însă tot mai distantă față de Dumnezeu și lucrurile sfinte ne impune un mediu neprielnic și chiar ostil pentru practicarea 33 Articolul 1.3. din Regulamentul Confederației Internaționale al SSVP, 34 Unul din obiectivele anunțate de Organizația Națiunilor Unite (ONU). carității. În multe părți din lume organizațiile umanitare sunt expulzate din cauza deciziile mioape/fără perspectivă ale unor autorități. Violența din multe orașe, lipsa de toleranță religioasă, tensiuni ce amenință cu războiul între țări și mișcări separatiste sunt tot atâtea aspecte care generează multă instabilitate în lume. Dumnezeu însă, Domnul nostru, nu ne va părăsi, nici chiar în momentele cele mai grele pentru că știe că noi facem parte din « armata sfântă a carității », organizată chiar de el pentru a duce mesajul lui Isus Cristos în toate colțurile lumii ajutându-i pe cei nevoiași indiferent de nevoile lor.
Cine a fost Francois Lallier?
"Ca secretar general, sunteți după M. Bailly, sufletul Societății. Unitatea, și din ea vigoarea și perseverența diferitelor conferințe depind de tine. Participați frecvent la adunări speciale; consultați din când în când președinții; participă la ședințele consiliului administrativ; prod, uneori, liniștea excesivă a președintelui General (Bailly) "
- Frederic Ozanam într-o scrisoare către Lallier, octombrie. 5, 1837
Francois Lallier sa născut în orașul Joigny din regiunea Burgundia, în Yonne, la 22 iunie 1814. Ca mulți dintre părinții fondatorilor, tatăl lui Lallier era medic. În orașul său, Lallier avea de asemenea un unchi care era președinte al magistratului și un alt profesor. Lallier sa întâlnit cu Frederic Ozanam la Universitatea din Paris și a rămas un prieten apropiat până la moartea lui Frederic. Dintre toți prietenii lui, Lallier a ales-o pe Ozanam să fie nașul fiicei sale, Marie.
Lallier a dat următoarea poveste unui prieten despre modul în care a întâlnit-o pe Ozanam:
"Când am părăsit Școala de Drept, în general singur, am observat că un mic grup de studenți, alcătuit întotdeauna din aceiași membri, se aflau pe poteca de lângă Rue Soufflot. În mijlocul grupului era unul care vorbea călduros și era ascultat. Cine este, m-am întrebat eu, acest tânăr cocoș căruia îi acordă atât de multă atenție celorlalți? - L-am recunoscut pe Ozanam. ... m-am apropiat de grup și m-am alăturat conversației. ... Când ceilalți s-au dispersat, ne-am reluat conversația.
A fost începutul unei prietenii care ar dura o viață și la care s-ar adăuga și alții. Ozanam, Lallier și ceilalți se vor vedea reciproc zilnic, adesea întâlnindu-se pentru prânz la un mic restaurant de pe Rue des Canettes, la colț de biroul lui Emmanuel Bally lângă biserica St. Sulpice.
Lallier a fost unul dintre cei mai viguroși participanți la dezbaterile Conferinței de Istorie. De la început, el a fost întotdeauna la rândul lui Ozanam în inițierea formării Conferinței de Caritate. El a contribuit și la înființarea Conferințelor Notre Dame Post, care sunt prezentate astăzi. În 1834, Lallier, Ozanam și Lamache au apelat la Arhiepiscopul de Queen, propunând să ofere această serie de cursuri pentru a atrage tinerii catolici din Paris în catedrală în timpul Postului Mare.
Câteva ani mai târziu, Paul Lamache și-a adus aminte de prietenii săi, Ozanam și Lallier, și a scris: "Ozanam ... a fost cu ușurință cu noi printre prieteni. Lallier a venit al doilea; avea un caracter puternic, o bunătate extremă, un bun simț, mai multă rațiune decât imaginație, mai multă soliditate decât strălucirea. Conduita lui era rezervată, chiar rece, dar sub el avea o inimă caldă, care se topea într-o prietenie strânsă cu o sensibilitate extremă. A fost serios judecător, iar această caracteristică sa alăturat unei cordială simplă și afectuoasă care ia câștigat printre noi titlul de părinte Lallier ".
Un avocat excelent, Lallier a fost renumit pentru utilizarea precisă a limbajului și sa apli- cat în mod atent la o astfel de muncă. În 1835 a fost încredințat de Bailly formularea articolelor din regula Societății Sf. Vincent de Paul. În 1837 a fost numit secretar general al Societății, însărcinat cu scrisoarea circulară pentru colectarea rapoartelor de la conferințe. În timpul petrecut al lui Ozanam la Lyon, el sa bazat pe Lallier pentru a-și promova viziunea societății în cadrul Consiliului de la Paris și a exercita o influență asupra lui Bailly.
În 1839, după ce a părăsit Consiliul General, sa căsătorit și sa întors în zona de domiciliu pentru a locui în orașul Sens. Ozanam la vizitat pe Lallier în Sens după ce sa născut fiul lui Lallier, Henry. După ce sa întors la Lyon, Ozanam a trimis salutări de la membrii Conferinței LaPerriere, Arthaud și Chaurand și a spus: "Fiul tău este cauza unei distracții minunate; el este deja imaginat îmbrăcat în gravitatea tatălui său. "În 1842, Lallier a pierdut o fiică tânără și iubită, Julie. Ozanam a scris lui Lallier o scrisoare lungă de consolare, "umedă de lacrimi". Este una dintre cele 80 de scrisori dintre acești prieteni - corespondență care a continuat până chiar înainte de moartea lui Ozanam.
Lallier a fondat prima Conferință din Sens în ianuarie 1844 într-o mică sală lângă poarta Notre Dame. El a raportat că statutul de membru al Conferinței a constat în două. Pentru o perioadă de trei săptămâni, ei au continuat să se întâlnească, să se roage și să efectueze lecturile și colectarea sacilor. "Ne-am întrebau reciproc dacă ar fi posibil să găsim un al treilea frate pentru a forma una dintre acele adunări pe care Domnul nostru promite să le binecuvânteze și în care trei formează un cvorum". Cel de-al treilea membru a sosit pe 13 februarie 1844. Prin 26 iulie aceștia vor raporta Arhiepiscopului de Sens că au avut 18 membri activi și au ajutat 16 familii.
Sugerând diferite oportunități de carieră, Ozanam a încercat frecvent să-l convingă pe Lallier să se deplaseze oriunde era Frederic - mai întâi la Lyon și apoi la Paris. Fiul lui Lallier, Henry, a mers la Paris pentru a studia în 1851. Henry a fost un oaspete frecvent la casa Ozanam și sa bucurat să se joace cu micuța Marie.
Lallier a fost bine respectat ca avocat în Sens. A început ca adjunct și a devenit președinte al magistratului în 1857. Pe lângă lucrul cu săracii, Lallier a avut un interes activ în arheologie. În 1844 a fost membru fondator al Societății Arheologice din Sens, un oraș antic cu movile preistorice și dovezi ale ocupației romane. De câteva ori a fost președintele organizației. El a contribuit periodic la publicarea sa, Buletinul - cea mai extinsă contribuție fiind un articol din 1845 despre inscripțiile romane de pe peretele care închide orașul. Interesele sale includau și îndrumarea și supravegherea săpăturilor arheologice ale unor situri care includea arena romană locală și movilele antice. A pregătit rapoarte despre constatările sale și a participat la convenții arheologice.
Nominalizat pentru Adunarea Națională în 1848, Lallier a scris un document de poziție care conține multe dintre pozițiile progresiste găsite în scrierile prietenului său Ozanam. Multe alte articole bine studiate și argumentate de Lallier includ eseuri privind crearea unui sistem unic de impozitare (1850), abolirea sclaviei (1852) și votul universal (1865). De-a lungul anilor, el a publicat și câteva articole despre sărăcia în Franța și relația dintre sărăcie și sistemele economice.
Papa Pius al IX-lea a onorat pe Lallier cu titlul de Cavaler al Sf. Grigorie cel Mare și l-a recunoscut ca un "magistrat, scriitor și om de știință distins, care a dus înalt și ferm steagul religiei". Crucea Legiunii de Onoare a fost acordată lui Lallier în 1873 pentru anii de serviciu civic.
În 1879, câțiva ani înainte de sărbătorirea Jubileului de Aur al Societății, președintele general Baudon la însărcinat pe Lallier să scrie o istorie a originii societății. Lallier a întreprins această lucrare și a prezentat un proiect inițial celorlalți membri fondatori supraviețuitori: Le Taillandier, Lamache și Devaux. Prin colaborarea lor, o broșură a fost publicată în 1882, sub titlul "Originea Societății Sf. Vincent de Paul, conform reculegerilor primilor membri".
Francois Lallier a murit la Décembre. 23, 1886, în Sens.
