Colaborarea în spiritul Sântului Vincențiu
”Am nevoie de tine!” Am nevoie de colaborarea ta pentru a realiza ceva împreună. Așa a trăit Vincențiu relația cu Dumnezeu, cu ceilalți și în mod deosebit cu săracii. Viața lui s-a schimbat; a colaborat cu multe persoane, cu săracii și cu Dumnezeu pentru marea operă a activităților de caritate. Astăzi suntem invitați să facem această experiență, avem nevoie de săraci și de ceilalți pentru a continua marea operă vincențiană.
Primele Conferințe Sfântul Vincențiu de Paul încep să prindă rădăcini în România începând cu anul 1990, la Lugoj, și din 1993, la inițiativa mai multor Conferințe Sfântul Vincențiu de Paul din Austria și Anglia, Conferințe la: Ploiești Câmpulung Mușcel, Reșița și în împrejurimi, apoi și la București. În următorii ani numărul Conferințelor crește răspândindu-se în aproape toate zonele țării. Pentru o mai bună cunoaștere și colaborare s-a decis în anul 1996 ca toate Conferințele să se unească într-o uniune națională sub conducerea unui președinte național în persoana domnului Erwin Țigla, președintele Conferinței din Reșița. Încetul cu încetul, membrii Conferințelor descoperă că nu sunt singurii ”vincențieni” din România, că există surori care se dedică slujirii săracilor urmând calea arătată de Sfântul Vincențiu de Paul. Președintele național, domnul Erwin Țigla stabilește primele contacte cu Fiicele Carității din Oradea și Surorile Carității de la Satu-Mare pentru a începe o colaborare ”în familie”. Începuturile au fost foarte timide de ambele părți, surorile participă ca invitate doar la întâlnirile naționale (Reșița, Brașov, Câmpulung-Muscel). Cu multă răbdare și perseverență din partea președintelui național colaborarea începe să prindă contur. În anul 1999 vine în România sora Germaine Price, Fiică a carității, care se implică în formarea și colaborează mai ales cu Conferințele din București, fiind prezentă la aproape toate manifestările.
Prima întâlnire a Familiei Vincențiene din România este găzduită de Fiicele Carității de la Oradea și are loc pe 29-30 septembrie 2001. ”Familia” este formată din Societatea Sfântul Vincențiu de Paul, Surorile de Caritate Sfântul Vincențiu de Paul –Satul Mare și Fiicele Carității. Pentru prima oară, o Fiică a carității se adresează tuturor membrilor și abordează o temă vincențiană. Următoarea întâlnire, pe 7-8 septembrie 2002, va fi găzduită de Surorile de caritate de la Satu-Mare, iar în 2003 ”familia” se va întâlni la București în comunitatea Fiicelor Carității de aici.
În următorii ani, surorile sunt invitate să participe la întâlnirile Conferinței Sfântul Vincențiu de Paul, însă doar Fiicele Carității răspund invitației, Surorile de Caritate de la Satu-Mare nu mai răspund invitației, de aceea nu s-a mai vorbit de întâlniri ”de familie”.
Colaborarea dintre Conferințele din București și Fiicele Carității din București devine foarte strânsă: vincențienii merg la săraci împreună cu surorile, caută împreună resurse pentru ajutorarea săracilor, se împart resursele primite pentru ca acestea să ajungă cât mai repede la cei aflați în nevoie, au loc întâlniri pentru a-l sărbători împreună pe Sfântul Vincențiu de Paul și pe Fericitul Frederic Ozanam. Sora Germaine Price se implică în formarea vincențiană și organizarea unei noi Conferințe la București. În cadrul întâlnirii naționale de la București de la Catedrala Sfântul Iosif sora le prezintă tinerilor vincențieni pe Frederic Ozanam, care a știut să-și folosească bine toate capacitățile și talentele punându-le în slujba Bisericii și a societății.
Prezența Fiicelor Carității la întâlnirile naționale nu poate fi trecută cu vederea. Conferințele care nu au ”surori vincențiene” în preajmă apelează la Fiicele carității din București cerându-le colaborarea în diferite activități de formare. Începând cu anul 2007, sora Magdalena Hârbu se implică activ în formarea vincențiană participând la mai multe sesiuni de formare organizate în zona Iașului .
Anul 2010 reprezintă o nouă etapă a colaborării în cadrul Familiei Vincențiene. Este anul în care s-au sărbătorit 350 de ani de la moartea sfântului Vincențiu de Paul și a sfintei Luiza de Marillac. Întâlnirea națională a Societății Sfântul Vincențiu de Paul marchează evenimentul la care sunt invitați în premieră, alături de Fiicele Carității, și preoții din Congregația Misiunii (Lazariști). Familia Vincențiană din România prinde astfel o nouă formă. Cu această ocazie, fratele lazarist Farcaș Celestin, misionar în Franța, împreună cu părintele Cristinel Andrei și părintele Ioan Rus (preoți lazariști, misionari în Franța) propun Societății Sfântul Vincențiu de Paul din România un proiect de formare vincențiană pe trei ani în colaborare cu Fiicele Carității.
Astfel, în perioada 3-17 iulie 2011 un grup de vincenţieni din Conferințele din Moldova, însoțiți de președinta națională, Peter Eva din Bocșa, participă la un curs de formare în Franţa, la Berceau, locul de naștere a sfântului Vincențiu de Paul. Echipa de formare a fost alcătuită din fratele Celestin, sora Magdalena, părintele Ioan și părintele Cristinel, precum și câțiva invitați lazariști . În același an are loc la București, în comunitatea Fiicelor Carității, o întâlnire dintre părintele provincial al lazariștilor Jean-Yves Leboeuf însoțit de mai mulți lazariști și președinta națională a Societății Sfântul Vincențiu de Paul din România însoțită de câțiva membri și Fiicele Carității. Participanții au propus editarea câtorva broșuri de spiritualitate vincențiană care să ajute la înțelegerea și aprofundarea identității vincențiene, prima broșură fiind dedicată fericitului Frederic Ozanam.
Proiectul de formare se derulează și în anul 2012 cu sesiuni de formare la Iași și Câmpulung Mușcel cu participarea fratelui Celestin și a sorei Magdalena.
Ultima întâlnire de formare din cadrul proiectului propus de lazariști se desfășoară în perioada 22 aprilie – 5 mai 2013. Un al doilea grup de vincențieni, din celelalte zone ale țării, însoțit de pr. Virgil Fechetă, spiritualul al Uniunii Asociaţiilor Caritative ”Sf. Vincenţiu de Paul ” din România, participă la cursul de formare din Franța, la Berceau. Tot în același an, sora Magdalena este invitată să se adreseze vincențienilor în cadrul sesiunii de formare, din luna august, pentru vincențienii din zona Moldovei.
Colaborarea intensă continuă și după terminarea proiectului de formare. În anul 2014, Comisia de formare la nivel național, a organizat două sesiuni de formare vincențiană și s-a apelat la ajutorul și contribuția membrilor ”familiei”, fratele Celestin și sora Magdalena.
”Am nevoie de tine!” Acest strigăt a avut un răspuns și sperăm că va avea un răspuns și pe viitor. Fericitul Frederic Ozanam dorea să înconjoare lumea într-o rețea de iubire, pentru aceasta este nevoie de multe inimi legate în iubire și multe mâini strânse pentru colaborare.
August 2014 Ana Doboș
vincențian
