Anul milostivirii (8 decembrie 2015-20 noiembrie 2016)
Papa Francisc ne spune în Misericordiae vultus – scrisoare de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii :
,,Isus Cristos este chipul milostivirii Tatălui. Isus din Nazaret revelează milostivirea lui Dumnezeu prin cuvântul său, cu gesturile sale și cu toată persoana sa.
Avem nevoie mereu să contemplăm misterul milostivirii. Este izvor de bucurie, de seninătate și pace. Este condiție a mântuirii noastre.
Milostivire:
- Cuvântul care revelează misterul Preasfintei Treimi
- Este actul ultim și suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare
- Este legea fundamentală care locuiește în inima fiecărei persoane atunci când îl privește cu ochi sinceri pe fratele pe care îl întâlnește pe drumul vieții.
- Este calea care îl unește pe Dumnezeu cu omul, pentru că deschide inima la speranța de a fi iubiți pentru totdeauna în pofida limitei păcatului nostru.
Milostivirea va fi mereu mai mare decât orice păcat și nimeni nu poate pune limită iubirii lui Dumnezeu care iartă.
Cu privirea îndreptată spre Isus și spre fața sa milostivă putem percepe iubirea Preasfintei Treimi. Misiunea pe care Isus a primit-a de la Tatăl a fost aceea de a revela misterul iubirii divine în plinătatea sa. <Dumnezeu este iubire>(1In 4,8.16), afirma pentru prima și unica dată în toată Sfanta Scriptură evanghelistul Ioan. Această iubire este de acum făcută vizibilă și intangibilă în toată viața lui Isus. Persoana sa nu este altceva decât iubire, o iubire care se dăruiește gratuit. Relațiile sale cu persoanele care se apropie de el manifestă ceva unic și irepetabil. Semnele pe care le săvârșește, mai ales față de păcătoși, față de persoanele sărace, exluse, bolnave și suferinde, sunt caracterizate de milostivire. În El totul vorbește de milostivire. În El nimic nu este lipsit de compasiune.
Este dorința mea cea mai vie ca poporul creștin să reflecteze în timpul jubileului asupra faptelor de milostenie trupească și sufletească. Va fi o modalitate pentru a trezi conștiința noastră adesea ațipită în fața dramei sărăciei și pentru a intra tot mai mult în inima evangheliei, unde săracii sunt privilegiații milostivirii divine. Predica lui Isus ne prezintă aceste fapte de milostenie ca să putem înțelege dacă trăim sau nu ca discipolii săi.
Să redescoperim faptele de milostenie trupească: a da de mancare celor înfometați, a da de băut celor însetați, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i primi pe străini, a-i asista pe bolnavi, a-i vizita pe cei închiși, a-i îngropa pe cei morți.
Și să nu uităm de faptele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăța pe neștiutori, a-i avertiza pe păcătoși, a-i mângâia pe cei mâhniți, a ierta ofensele, a îndura cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și cei morți.
Așadar, milostivi ca Tatăl este <mottoul> Anului Sfânt. În milostivire avem dovada modului în care iubește Dumnezeu. El se dă în întregime pe sine însuși, pentru totdeauna, gratuit și fără a cere nimic în schimb. Vine în ajutorul nostru atunci cand îl invocăm. Este frumos ca rugăciunea zilnică a Bisericii să înceapă cu aceste cuvinte: <Dumnezeule, grăbește-te să mă ajuți!>(Ps 70,2).”
AJUTĂ-MĂ, DOAMNE...
material propus de Ana Doboș
