„Vreau să cuprind lumea într-o reţea de caritate”
Pornind de la aceste cuvinte am început formarea vincenţienilor, realizată pe data de 12-13 Iulie 2014, la Bucureşti, Conferinţa „ Sfântul Anton de Padova ” . Cu sprjinul doamnei preşedintă Răchiţeanu Geta şi susţinerea spirituală a părintelui Andrei Ciprian, am fost părtaşi la o formare atât spirituală cât şi educativă.
Sesiunea de formare a debutat cu o rugăciune de dimineată condusă de Adrian Petruţ. După această rugăciune ce ne-a deschis mintea şi sufletul, am participat la prima prezentare din conferinţă „ Sfântul Vincenţiu de Paul şi ministerul laicilor”, prezentare realizată de fratele Celestin Farcaş. Această prezentare ne-a ajutat să cunoaştem istoria conferinţelor, etapele de formare al acestora şi modul în care laicii au mijlocit la această formare. Fratele Celestin a evidenţia într-o manieră ordonată modul în care Sfântul Vincenţiu a organizat asociaţiile de „caritate” şi maniera în care a eficientizat procesul de întrajutorare. Scopul acestei prezentări a fost de a ne face să înţelegem rolul laicilor în realizarea conferinţelor, şi modul în care Sfântul Vincenţiu avea grija de acestea, felul în care acesta îmbina scrierile bibliei cu organizarea asociaţiilor. Un alt scop al acestei prime prezentări a fost de a ne oferii un exempul de organizare eficientă a conferinţelor prin îmbinarea credinţei cu ambiţia de a ajuta.
O altă prezentare deoasebit de utilă a fost „Fericitul Frederic Ozanam şi slujirea în Biserică” realizată de sora Magdalena Hârbu. Apropiindu-se de zilele noastre prezentarea a evidenţiat modul în care Frederic Ozanam venea în ajutorul săracilor. Conţinutul prezentării a evidenţiat elemente din viaţa personală a lui Ozanam, precum atracţia acestuia faţă de literatură şi studierea dreptului, la cererea tatălui acestuia. Ozanam este un exempul pentru toţi tinerii creştini, urmându-şi destinul încă din băncile facultăţii. Acesta îşi atragea prietenii spunând: ” Dacă suntem prea tineri pentru a interveni în lupta socială, ar trebui să rămânem pasivi în mijlocul unei lumi care suferă și geme? Nu, o cale de pregătire este deschisă pentru noi. Înainte de a face bine tuturor, putem încerca să facem bine câtorva. Înainte de a regenera Franța, putem fi de ajutor câtorva săraci ai ei. " De la Ozanam am învăţat ambiţia cu care ar trebui să ne raportăm la nevoile săracilor. Ozanam a preluat toate învăţămintele din modul de lucru a Sfântului Vincenţiu, aşa cum şi noi ar trebui să le preluăm.
Aşadar prin structura conferinţei, am observat atât formarea asociaţiilor de caritate, felul în care acestea lucrau, cât şi modul în care predecesorii lor au preluat caracteristicile acestora. Astfel am învăţat atât bazele cât şi modul în care acestea au fost folosite.
Probabil cele mai antrenante activităţi din această formare au fost atelierele în care am combinat teoria cu practica. Un prim atelier a constat în discuţia unui caz social prezentat de doamna coordonator Ana Doboş. Un caz deosebit de interesant,, o familie cu 2 copii, în care mama suferea de schizofrenie şi tatăl de alcoolism. Copii, o fată de 5 ani, cu probleme de adaptare şi de comunicare şi un baieţel de 2 ani aparent sănătos”. Acest caz ne-a fost prezentat pentru a stabilii împreună o formă de abordare a problemelor din această familie. În urma discuţiilor am concluzionat că prin iubire necondiţionată faţă de fratele tău poţi ajunge la rezultate. Prin implicare totală din partea doamnei Doboş şi a fraţilor vincenţieni din conferinţa dânsei, tatăl a renunţat la alcool, mama este sub observaţie, iar copila este tratată de persoane specializate. Elementele cele mai utile care au fost extrase din acest atelier au fost:
- cu rugăciune şi ambiţie poţi îmbunătăţii viaţa fraţilor tăi;
- dacă Dumnezeu ţi-a scos în cale un caz social, înseamnă că este datoria ta ca vincenţian să îl rezolvi, pe cât se poate;
- nu evita ajutorul aproapelui tău, cere-l! (cu ajutorul persoanelor calificate, psiholog, psihiatru, situaţia din această familie s-a îmbunătăţit)
- munca unui adevărat vincenţian este grea, dar satisfacţia este deplină;
- oricât de dificilă pare situaţia unui frate, un adevărat vincenţian trebuie să se implice.
Un alt atelier, a fost realizat de fratele Celestin Farcaş, acesta a fost denumit „vizite la domiciliu”. Acest atelier a avut ca scop îmbunătăţirea modului în care abordăm săracul, în vizita noastră. Activitatea a cuprins citirea unor versete din biblie pe care le-am analizat. Acest exerciţiu ne-a ajutat să observăm modul în care Isus se raporta la săraci, modul în care se comporta cu aceştia, pentru ca noi să Îi luăm exemplul. Un alt exerciţiu a constat într-un joc de rol. Acesta a avut drept scop exersarea aptitudinilor noastre ca vincenţieni, în analiza unui caz şi observarea nevoilor acestuia. Un alt scop a fost acela de prezentare a etapelor necesare în abordarea săracului, în vizita pe care o realizăm. Elementele care au îmbunătăţit cunoştinţele noastre au fost:
- săracul este egal cu tine, este fratele tău, deci din comportamentul tău trebuie să reiasă acest lucru;
- este important să identifici nevoile clare ale săracului, în ciuda comportamentului său reţinut;
- câştigă încrederea fratelui tău, pentru al putea ajuta;
- trebuie să ne lăsăm învăţaţi de către săraci;
- este necesar să dăruim, dar în special să lăsăm săracul să ne ofere, oferim şi primim în acelaşi timp;
- Iisus se află în fiecare chip al unui sărac, deci ajutând săracii Îl ajutăm pe Iisus.
Un ultim atelier a avut ca temă „Rolul vincenţienilor în societate, coordonat de sora Magdalena Hârbu. În acest atelier am discutat despre importanţa conferinţelor, a vieţii spirituale şi a fraternităţii în desfăşurarea activităţii noastre. Am observat părerile fiecărui participant despre aceste 3 elemente importante în viaţă unui vincenţian. Rolul nostru în societate este de a identifica nevoile săracilor şi de a încerca să le diminuăm, prin mijlocirea rugăciunilor şi a cuvintelor Bibliei. Din acest atelier ne-am îmbogăţit cu informaţiile:
- Conferinţele reprezintă o reţea de caritate ce ne ajută să ne ducem sarcinile de vincenţian la bun sfârşit;
- Conferinţele ne sunt utile pentru a stabili modul de rezolvare cel mai eficent al unor probleme;
- Conferinţa este utilă pentru a deţine o organizare a activităţii;
- Conferinţa ne oferă sprijin moral şi sfaturi eficiente;
- Viaţa spirituală te întăreşte sufleteşte şi îţi oferă motivaţie în îndeplinirea sarcinilor;
- Viaţa spirituală ne clarifică spiritul ajutându-ne să ne iubim aproapele;
- Fraternitatea conferă un statut egal între noi şi săraci;
- Faternitatea ne ajută să ne simţim datori să facem bine.
În ziua de duminică activitatea a debutat cu, conferinţa „Comuniune vincenţiană, necesitatea comunicării între noi”, prezentată de doamna coordonator Ana Doboş. Această prezentare ne-a ajutat să evidenţiem importanţa comunicării atât între noi, în cadrul conferinţelor, cât şi între conferinţe. Am stabilit perioada în care este necesar să realizăm şedinţele de grup, aceste întâlniri fiind necesare odată pe săptămână. Am înţeles diferenţa între întâlnirile întâmplătoare între vincenţieni şi întâlnirile realizate la sediu, respectând etapele obligatorii. Am înţeles şi importanţa folosirii mijloacelor de comunicare în realizarea unei colaborări cât mai eficiente.
Încheierea formării a fost realizată de conferinţa „ Integrarea săracilor în societate”, realizată de părintele Andrei Ciprian. „Fericiţi cei milostivi pentru că ei vor afla milostivire” au fost cuvintele ce au stat la baza acestei conferinţe. Părintele ne-a prezentat cuvintele Papei precum şi cuvinte din Biblie referitoare la milostivire. Trebuie să fim solidari.” Solidaritatea semnifică mult mai mult decât un act sporadic de generozitate…..trebuie să oferim prosperitate în multiplele sale aspecte”. Această conferinţă ne-a dat încrederea de a apela întotdeauna la cuvântul Bibliei în orice activitate vincenţiană în care ne implicăm, Biblia este cheia tuturor cunoştinţelor necesare pentru a duce o viaţă liniştită şi binecuvântată. Un invitat special al părintelui ne-a împărtăşit experienţa sa în lucru cu săracii aflaţi pe străzi. Un exemplu de vincenţian devotat activităţii care a reuşit să ajute multe persoane, de la care am avut de învăţat.
Sfârşitul formării s-a evidenţiat prin rugăciunea de încheiere condusă de Adrian Petruţ, o formă foarte potrivită pentru a stabili o relaţie sufletească între noi vincenţienii.
Ca o părere personală, fiind debutantă în aceste acte vincenţiene, formarea m-a învăţat importanţa credinţei în realizarea scopurilor, ambiţia şi devotamentul cu care ceilalţi vincenţieni lucrează m-au motivat să le urmez paşii în ajutarea săracilor. Multitudinea informaţiilor dobândite îmi vor folosi în activitatea mea, şi sper să reuşesc să ajut de 2 ori mai multe persoane decât coordonatorii acestei formări. Vă mulţumim pentru implicarea cu care aţi realizat formarea şi suntem nerăbdători să ne revedem, mult succes în activitate, Doamne ajută!
Tureac Maria-Magdalena Membru Conferinţa Sfântul Iacob, Câmpulung Muscel
Am rămas cu multe idei, gânduri de la întâlnirea de la Bălțați pe care prefer să nu le așez pe hârtie, ci să le păstrez în inima mea....Totuși, vreau să-i mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că, după atâția ani de când a activat sfântul Vincențiu de Paul, există o continuitate a ceva bun, într-o lume care are atâta nevoie de acel ceva bun. Avem și exemple de urmat. Mulțumesc Domnului, organizatorilor și tuturor participanților, pentru că de la fiecare am avut ceva de învățat, un exemplu de urmat:
-să-l văd pe Isus în cel sărac;
- să nu vorbesc când trebuie să tac și să nu tac când trebuie să vorbesc;
-să mă rog când nu știu ce decizii să iau;
-să comunicăm;
-să ne iubim;
-să ne bucurăm.
(Eugenia Donea- Adjudeni)
Mie în mod deosebit mi-a rămas întipărită modalitatea de lucru pe ateliere de unde am avut multe de învățat, de reținut și apoi de pus în practică. Spre exemplu, acum știu că trebuie pregătită cu multă grijă o vizită la domiciliu, să abordezi încet, cu răbdare fiecare persoană, să ți-o faci prietenă ca să te lase să o ajuți și, ceea ce este mai important, să nu o judecăm, căci suntem tentați să facem acest lucru.
(Valerica Petrișor -Adjudeni)
Impresia mea în legătură cu sesiunea de formare a fost una foarte bună. În primul rând mi-a plăcut faptul că echipa de formare a pregătit bine organizarea sesiunii, cei care au susţinut temele fiecărei conferinţe care ne-a fost prezentată, dar şi a atelierelor (a modului de prezentare şi desfăşurare a acestora) au fost la fel de bine pregătiţi. Din puncul meu de vedere această sesiune de formare a fost una reuşită, atât organizatoric, al formării ca şi vincenţieni, dar şi al atmosferei de comuniune care s-a creat între membrii diferitelor conferinţe care au participat.
(Prexeta Dancă -Adjudeni)
ÎNTÂLNIRE – INTR-O REȚEA DE IUBIRE
Într-o rețea de iubire ne-am adunat cei veniți din Iași, București, Franța, Târgoviște, Câmpulung Mușcel, căci în zilele de 12 și 13 iulie 2014 a avut loc întâlnirea vincențienlor conduși în această rețea de firul tematic “Spiritualitate vincențiană, spiritualitate de comuniune” .
Cu cele mai frumoase și convingatoare gânduri de bun venit am fost întâmpinați de către formatori și organizatori .
Locul desfășurarii formării vincențiene a fost la București la Conferința “Sf. Anton de Padova” – președinte Rachițeanu Geta, spiritual preotul Andrei Ciprian .
Echipa de formare a fost alcatuită din :
- sora Magdalena Hârbu – fiică a carității ;
- doamna Ana Doboș – conferința “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, Iași ;
- fratele Celestin Farcaș – frate lazarit ;
- domnul Adrian Petruț – conferința Sfântul Anton de Padova, Târgu-Frumos .
Temele dezbătute în cele două zile au fost :
- Sfântul Vincențiu de Paul și ministerul laicilor, conferință prezentată de fratele Celestin Farcaș ;
- Fericitul Frederic Ozanam și slujirea în biserică, conferință prezentată de sora Magdalena Hârbu ;
- Comuniune vincentiana, necesitatea comunicării între noi – conferință prezentată de doamna Ana Doboș ;
- Integrarea săracilor în societate, conferință prezentată de preotul Andrei Ciprian .
În afara de aceste conferințe au avut loc momente de rugăciune, meditații, invocări, ateliere de lucru foarte atractive și interesante la care am dezbătut studii de caz și alte probleme practice precum :
- Discuția unui caz social ;
- Vizite la domiciliu ;
- Rolul vincențienilor în societate .
Din toate analizele și discuțiile efectuate am conchis, de comun accord, că suntem datori să promovăm respectful față de persoană și față de viața umană, numai prin iubire și colaborare cu toți oamenii de bunavoință, cu biserica și comunitatea în care ne aflăm .
Fiecarui participant i s-a cerut punctul de vedere, i-a fost ascultată și respectată opinia, problema ridicată sau identificată pe parcurs, fiecare participant a fost activ .
Au fost și schimburi de impresii, schimburi de experiențe, dar și momente de spiritualitate .
Nu am uitat să ne amintim de fiecare dată despre Sfântul Vincențiu de Paul , despre Frederic Ozanam , despre conjunctura în care au trăit și despre cea actuală, despre implicare și eficientizarea comunicării, despre cooptarea activ – participative a fiecărui membru pentru atingerea obiectivelor propuse , despre încurajarea activității de voluntariat în rândul tinerilor .
Prin dezbaterile susținute, prin acțiunile prezentate, prin intervențiile avute participanții au dovedit semn de mare iubire, considerație și speranță pentru viitorul SVP.
Zâmbind și ascultând pe fiecare, cu o dulceață fără seamăn, sora Magdalena și fratele Celestin ne-au dat exemplu de adevarată caritate . La fel si părintele Andrei Ciprian care a presărat cuvinte de duh și har peste întâlnirile noastre . Tot timpul ne-am bucurat de cuvinte de încurajare și prețuire care au fost adresate de către Ana Doboș și Petruț Adrian . Tot în acest timp invitatul părintelui Andrei Ciprian , fratele Genaru , frate al carității ne-a dezvăluit din experiența sa cu oamenii străzii .
La sfârșit a avut loc o evaluare a activității din care am extras convingeri, am indentificat angajări și speranțe pentru viitor .
Totul a fost o lecție de dăruire, o lecție inedită , șlefuită cu sufletul, țesută într-o rețea de caritate și armonie .
Așa cum spunea Frederic Ozanam “Caritatea nu trebuie niciodată să privească în urmă, ci totdeauna înainte, pentru că ajutorul dat a trecut, a fost prea mic, iar suferințele din prezent și viitor ce trebuie alinate sunt infinite” .
Cu acest gând și profundă recunostință, multumesc inițiatorilor, formatorilor și organizatorilor acestui curs de formare in “cor unum et anima una: .
Rodica Babeu,
Campulung Muscel, SVP
Programul fiecarei zilei de formare de la Bălțați a fost deschis printr-o rugăciunea de început cu invocarea Duhului Sfânt condusă de dl Adrian Petruț (Tg. Frumos "Sfântul Anton de Padova"), apoi a conțiunut o sfântă Liturghie, conferinţe şi atelierele de lucru iar la final ziua se încheia cu rugăciunea de sfărșit.
Cursurile de formare au fost deschise de conferința fratelui Celestin Farcaș din congregația Misiunii(frate lazarist) cu titlul “Sfântul Vincențiu de Paul și ministerul laicilor” care a vorbit despre împlicarea laicilor în viața bisericii prin slujirea celor aflați în nevoi. Această slujire este cu atât mai benefică cu cât căutăm să îl descoperim pe Cristos prezent în cel sărac. S-a subliniat faptul că facem parte din aceeași familie și avem același scop, iar slujirea săracilor sufletește și trupește are la bază trei criterii importante și anume: necesitatea de a acționa împreună, misiunea și relația strânsă cu parohul bisericii de care aparține conferința. În incheiere, fratele Celestin a concluzionat spunând că “membrii SVP sunt colaboratorii preoților în evanghelizarea săracilor“.
În cadrul conferinţelor, sora Magdalena Hârbu, din Compania "Fiicele Carităţii", a vorbit despre "Fercitul Frederic Ozanam și slujirea în Biserică" făcând o paralelă între activitatea fericitului Ozanam în Biserică și învățăturile desprinse din cartea Evangelii gaudium a Papei Francisc. De asemenea, sora a vorbit despre credinţa de nestrămutat a fericitului Frederic Ozanam, credinţă care a stat la baza întregii sale vieţi. Dragostea și iubirea pe care cu angajament o dăruim trebuie să fie fundamentul slujirii celor aflați în nevoi așa cum, foarte frumos, ne îndeamnă și papa Fracisc: ”Să iubim această planetă magnifică unde Dumnezeu ne-a aşezat şi să iubim omenirea care locuieşte pe ea, cu toate dramele şi trudele sale, cu dorinţele şi speranţele sale, cu valorile şi fragilităţile sale.”.(E.G.183)
Doamna Ana Doboş, din Conferinţa "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", Iaşi, a prezentat conferința "Comuniune vincențiană, necesitatea comunicării între noi" specificându-se importanța comunicării dintre membri unei conferințe prin mijloacele avute la dispoziție dar și între diverse conferințe prin schimbul de experiență, cursuri de formare și cunoaștere reciprocă toate acestea ducând la o mai bună slujire a celor aflați în nevoi.
Părintele Sebastian Bilboc a subliniat necesitatea întegrării săracilor în societate punând accent pe provocările lumii actuale precum și pe dimensiunea socială a evanghelizării. Deși acest proces este deseori anevoios trebuie ținut cont de următoarele aspecte: acultarea strigătului celui sărac, fidelitatea față de acesta, locul privilegiat pe care îl ocupă în societate, economia și distribuirea veniturilor și nu în ultimul rând de preocuparea față de cei vulnerabili.
Atelierele de lucru în grupuri mici au fost o provocare frumoasă necesără pentru cunoaşterea familiei vincenţiene şi a activităţilor din conferinţă.
Întâlnirea din acest an a fost inedită prin organizarea unei seri cu specific moldovenesc conținând dansuri, cântece dar mai ales bună dispoziței și voie bună.
Pentru că specificul acestor cursuri de formare a fost comunicarea dintre membrii tuturor conferinţelor, în final, s-a propus ca o formare asemănătoare să fie organizată și anul viitor.
Mulţumim organizatorilor şi gazdelor pentru atmosfera caldă și prietenoasă care ne-a permis să ne bucurăm de momentele frumoase din cadrul întâlnirii.
Marilena Bartic
