Uniunea Asociațiilor Caritative

"Sfântul Vincențiu de Paul" din România

  

COMUNIUNE VINCENŢIANĂ

necesitatea comunicării între noi

 

 

,,Trebuie să schimbăm idei, uneori frici şi totdeauna speranţe. Comunicările fraterne (referindu-se la contactul epistolar), sunt ca circulaţia care dă viaţă Societăţii”.F. Ozanam (Scrisoare de la Lion din 27.04.1838 către C.G.I)

 

Prin botez  am devenit toţi fraţi, suntem fii ai Tatălui. Harul sfinţitor al Botezului este un har al comuniunii cu persoanele Preasfintei Treimi şi, în al doilea rând, este un har de comuniune cu toţi cei care fac parte din poporul adunat în unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Sfinţirea primită la Botez ne pune în comuniune cu Sf. Treime, dar şi cu toţi aceia care au primit Duhul înfierii şi fac parte din trupul unic al lui Cristos. Noi, vincenţienii, suntem un tot unitar şi facem parte din comunitatea care a primit acest har al comuniunii la Botez.

         Conferinţele SVP sunt compuse din voluntari care, plecând de la un angajament de credinţă trăit în sânul grupului lor, se dedică săracilor, având la bază voluntariatul absolut şi radical; confraţi care, făcând dovada dragostei faţă de aproapele, se oferă zi de zi în mica comunitate de credinţă reprezentată de conferinţele noastre, pentru a-i ajuta pe cei mai săraci, care îl reprezintă pe Cristos, bun şi plin de pace, care s-a sacrificat pentru salvarea noastră. Vocaţia de a sluji săracii, într-o adevărată comunitate de rugăciune şi acţiune, aşa cum ar trebui să fie fiecare comunitate, nu se reduce doar la viaţa grupului nostru vincenţian.  Comunicarea este întotdeauna fundamentală în orice operă umană, în special în epoca actuală, când problemele sociale profunde pe care le întâlnim nu se pot rezolva decât prin colaboare.

        Pentru Conferinţele SVP  este cu atât mai important, având în vedere ajutorul pe care acestea doresc să-l facă celor mai neajutoraţi sau confraţilor, să comunice între ele şi să facă astfel un autentic schimb de experienţă. Este nevoie de comunicare pentru ca acele conferinţe mai active, ca şi cele care sunt capabile să-şi realizeze visele, sau acelea care sunt cele mai rapide în identificarea noilor domenii de suferinţă umană şi în deschiderea a noi căi de slujire, să le împărtăşească altora propria experienţă.

          Pentru alte conferinţe comunicarea necesită umilinţa de a învăţa ceea ce este încoronat de succes în alte locuri, pentru a evita durerea atâtor oameni.

          Schimbul de experienţă în serviciul concret de slujire a săracilor este important şi la nivel spiritual. Talanţii, pe care Dumnezeu i-a oferit fiecăruia dintre noi, sunt într-un raport creştin cu slujirea pe care o avem de adus comunităţii. Avem deci obligaţia de a ne pune în slujirea restului confraţilor noştri, oferind cu generozitate ceea ce şi noi am primit la rândul nostru.

  ,,Membrii Poporului lui Dumnezeu sunt chemaţi la a face binele, şi cuvintele apostolului pot să se aplice fiecărei Biserici. Darul pe care fiecare l-a primit, să îl pună în serviciul altora, drept bunuri care aduc harul de multe forme al lui Dumnezeu (1 Petru 4,1)”. (Vatican II Constituţia dogmatică despre Biserică 13).

 Formările vincenţiene ne ajută să cunoaştem mai bine spiritualitatea vincenţiană, dar şi să ne cunoaştem între noi. Să nu neglijăm aspectul acesta al cunoaşterii între vincenţienii din diferite Conferinţe, întrucât discuţiile purtate între noi în diferite momente ale întâlnirii ne conduc implicit la înţelegerea activităţii din diferite Conferinţe. Noi, vincenţienii, prin charisma noastră, privim cu bunătate şi încredere tot ceea ce confratele nostru face pentru combaterea suferinţei.  Un laic bine format este ,,lumină pentru lume”.

         În munca noastră plecăm de la ideea că nimeni nu este deţinătorul unicului adevăr, atunci când vine vorba despre îngrijirea celor mai nevoiaşi. Fiecare Conferinţă, în contact cu mediul său, face dovada imaginaţiei pentru a combate suferinţa celor care nu au posibiliatea de a alege: săracii. Tendinţa de izolare a membrilor unor anumite Conferinţe, prea îndreptaţi spre ei înşişi şi spre micile lor grupuri, face ca munca lor să nu fie cunoscută de ceilalţi confraţi din alte Conferinţe. Trebuie să procedăm în aşa fel încât rezultatele acestei munci, atunci când e încoronată de succes, să ajungă imediat la ceilalţi confraţi, care au de rezolvat aceeaşi problemă ca a noastră. Orice vincenţian ar putea astfel să cunoască şi  să utilizeze un instrument pe care încă nu l-a descoperit, pentru a putea sluji într-o manieră eficace pe prietenii săi care suferă.

          Ne-am putea îndoi de necesitatea comunicării?

  

Întrebări:

  1. Consideraţi că este important ca vincenţienii să cunoască activităţile confraţilor din alte Conferinţe?
  2. Ce rol are pentru noi comunicarea?

 

           Mijloace de comunicare

 

          ,, În utilizarea şi primirea instrumentelor de comunicare, este necesar să avem de asemenea o muncă educativă a simţului critic animat de pasiunea pentru adevăr, ca o muncă de apărare a libertăţii, de respect pentru demnitatea personală, de elevare a adevăratei culturi a popoarelor, pe parcursul respingerii ferme şi curajoase a oricărei forme de monopolizare şi manipulare”.  (sf.Ioan Paul II, Exortaţia Apostolică <<Credincioşii laici>> 44).

 

          Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi, implicit, de acţiune, prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional şi motivaţional.

          Să ne uităm un pic şi în istoricul comunicării în spirit vincenţian. După cum ştiţi, sfântul Vincenţiu de Paul coordona toată activitatea de pe teritoriul Franţei şi din afară şi prin scrisori. Aceste scrisori, trimise cu ajutorul diferitelor persoane,  ajungeau la destinaţie cu mare întârzier, dar problemele se rezolvau şi sfântul Vincenţiu cunoştea necazurile cu care se confrunta poporul francez.

          Fericitul Frederic Ozanam, în activitatea sa din Conferinţe, se folosea  tot de scrisori prin care-şi făcea cunoscută activitatea faţă de ceilalţi confraţi. În zilele noastre putem vorbi la trecut de folosirea acestui sistem de comunicare. Aceste scrisori mai sunt folosite de preşedintele naţional pentru convocarea la întâlnirile naţionale şi pe grupe. Menţionez că o pârghie de comunicare foarte importantă între Conferinţe o reprezintă întâlnirile care se fac la nivel naţional şi la nivel de grupe. Prezenţa la aceste întâlniri ne ajută să ne cunoaştem şi în acelaşi timp se face un schimb de experienţă între Conferinţe. Discutând deschis problemele pe care le întâmpinăm în Conferinţe sau rezultatele deosebite pe care le obţinem, reuşim să antrenăm în discuţii şi alţi confraţi şi găsim astfel un răspuns la problemele noastre. În orice domeniu de activitate, dacă nu se comunică, dacă nu se tratează toate problemele prin scoaterea lor la iveală, acestea se ascund într-un loc întunecos şi nu mai au posibilitatea să fie rezolvate.

          Un alt mijloc de comunicare este şi telefonul, este mijlocul cel mai accesibil şi mai la îndemână. O simplă convorbire la telefon ne poate apropia şi, în acelaşi timp, ajuta să ne cunoaştem mai bine şi să avem mai multă încredere în confratele şi aproapele nostru.

          Mailul poate fi considerat un mijloc modern de comunicare, dar care nu poate fi folosit de toţi confraţii. Mulţi vincenţieni nu au acces la internet, nu au posibilitatea să acceseze  acest mijloc.  

          Apreciez faptul că un grup de vincenţieni, devotat postării şi întreţinerii paginii de informaţii a Societăţii (www.svpromania.ro),  munceşte cu mult curaj pentru a menţine un nivel bun de informare. Găsim acolo referinţe utile pentru conferinţe: exemple de activităţi şi lucruri practice, idei şi îndrumări prin scrisori şi articole, mesaje și meditații. Conferinţele care doresc să împărtăşească experienţele, pentru ca acestea să fie publicate şi cunoscute de alţii, sunt aşteptate cu mare încredere. Suntem la început, dar cu mult curaj şi încredere de la Duhul Sfânt ne vom face cunoscuţi. Suntem cu toţii capabili să învăţăm de la alţii şi să trasmitem altora. Aş sfătui pe fiecare confrate care are posibilitatea, să intre pe site-ul SVP măcar o dată la 15 zile, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în Societate, în lumea întreagă, şi tot aici să împărtăşească propriile experienţe în ameliorarea suferinţelor celor nevoiaşi.

          Cei care cunosc bine această extraordinară unealtă de comunicare ar ajuta pe restul confraţilor să folosească acest mod modern de informare, care devine indispensabil în servirea săracilor şi a Bisericii în lumea actuală. Trăim într-o eră a comunicării şi societatea trebuie să folosească internetul în serviciul celor pe care îi iubeşte şi doreşte să îi slujească: cei care au nevoie de ajutorul nostru, de eforturile noastre şi de devotamentul nostru, care trebuie să fie totdeauna inovator.

          Maria, Mama noastră, doreşte să ajutăm, pentru ca, în fiecare zi, să putem alina suferinţa celor pe care Fiul Său ni i-a lăsat drept cei mai buni reprezentanţi ai săi: săracii. Ea să ne asculte nevoile noastre din toate Conferinţele, şi să ne ajute să ne atingem obiectivele.

          Este o încredere profundă în voinţa lui Dumnezeu de unitate, de aceea şi în viitorul drumului nostru spre această unitate. Duhul Sfânt este cel care ne dăruieşte puterea de a avansa pe acest drum,  lucrând cu umilinţă la convertirea şi sfinţirea noastră şi doar orientându-ne viaţa spre Isus, unicul cap al trupului şi unicul nostru Domn, noi vom putea să regăsim unitatea dintre noi. Doar puterea harului său ne poate ajuta ca unitatea profundă a Trupului său să devină şi unitate vizibilă între vincenţieni.

Întrebări:

  1. Credeţi că realizarea site-ului (www.svpromania.ro) o să ajute în activitatea vincenţiană?
  2.  Ce metode de comunicare ne-ar ajuta mai mult pentru a ne cunoaşte mai bine?

 

 

                                                                    Ana Doboș - vincențian