ROLUL FIECĂRUI VINCENŢIAN ÎN CONFERINŢA SA
Prin Botez noi am fost primiți în sânul sfintei Biserici și odată cu Botezul am primit și misiunea de a mărturisi credința noastră prin cuvânt și fapte.
Un membru al Conferinţei Sfântului Vincenţiu de Paul trebuie să fie un catolic sincer, să fie luminat cu o profundă pietate, spirit de conciliere, pace şi smerenie, precum şi de o dragoste arzătoare pentru cei săraci şi pentru Societate şi o perseverenţă nezdruncinată de dificultăţile pe care le întâmpină orice organizaţie.
Fericitul Ozanam ca şi sfântul Vincenţiu de Paul, voia ca cei care se consacră apostolatului laic, carităţii, facerii de bine, nu numai că nu trebuie să separe cele două forme ale carităţii: cea spirituală şi cea materială - să nu dai nici pe Dumnezeu fără pâine, nici pâine fără Dumnezeu - dar trebuie să trăiască ei înşişi o viaţă profundă de sfinţenie, în unire cu Dumnezeu izvorul iubirii, în unire cu Cristos, prin practicarea virtuţilor, prin rugăciune, prin viaţa sacramentală, în special prin participarea la Euharistie. Căci cum poţi să-l dai pe Dumnezeu, pe Cristos altora, dacă tu nu îl ai pe Dumnezeu, pe Cristos? Cum poţi să practici caritatea, iubirea de aproapele, dacă eşti rupt de cel care este iubirea însăşi şi izvorul iubirii? Vincenţienii sunt conştienţi de necesitatea harului lui Dumnezeu. Ei caută slava Lui, nu a lor. Ei se apropie de Cristos servindu-L, prin săraci şi între ei.
Există în timpurile noastre o tendinţă foarte suptilă de a confunda caritatea cu filantropia sau chiar de a înlocui caritatea cu filantropia. ,,Filantropia este o femeie mândră pentru care faptele bune sunt un fel de podoabă şi îi place să se privească în oglindă,, ( fericitul Frederic Ozanam). Caritatea este un cuvânt specific creştin şi înseamnă a face bine din iubire faţă de Dumnezeu potrivit cuvântului Mântuitorului „Dacă veţi da unui însetat chiar şi numai un pahar cu apă în numele meu veţi primi răsplată”
Vincenţianul trebuie să-l urmeze pe Cristos a sfântului Vincenţiu, evanghelizatorul şi slujitorul săracilor, cinstind dragostea pe care Dumnezeu o are pentru săraci. Când mergem la un sărac trebuie să ne gândim că îl vizităm pe Cristos.
„Mergeţi de mii de ori să vedeţi un sărac, de mii de ori îl vedeţi pe Dumnezeu”(sfântul Vincenţiu de Paul)
Vincenţianul trebuie să trăiască în “contemplare şi acţiune”. Sfântul Vincenţiu spune că „Trebuie să trecem de la iubirea afectivă la cea efectivă”.
Singurul lucru care trebuie să se găsească în această activitate este iubirea.
,,Să fii blând și plin de iubire, căci cea mai mare donație pe care o faci săracilor este iubirea. Aceștia vor aprecia mai mult blândețea și iubirea decât tot ce le vei duce. Trebuie doar să iubești, nu ai nimic de dăruit decât pe tine însuți.”
Sora Rosalie Rendu
Dacă mergem în vizită şi ducem iubirea fără să ducem ceva material deja facem un serviciu societăţii.
Putem asimila Conferinţa cu un trup care este format din mai multe mădulare. Mădularele suntem noi vincenţienii. Nici unul nu este mai important, toate sunt egale. Ca să nu se dezbine trupul, mădularele trebuie să se îngrijească între ele. Dacă un mădular suferă, toate suferă. Între noi trebuie să fie dialog şi prezenţă. Suntem un trup care trebuie construit şi suntem în permanenţă cu Dumnezeu. Atât în Biserică cât şi în Societatea Sfântului Vincenţiu de Paul suntem invitaţi să fim o familie, să fim uniţi. Duhul Sfânt ne dă înţelepciunea de a lua deciziile corecte. Ca şi într-o familie ceea ce se discută în Conferinţă acolo rămâne, trebuie respectată demnitatea şi intimitatea săracului.
“Aveţi aceeaşi îndatorire de a vă ajuta între voi aşa cum ajutaţi săracii”( sfântul Vincenţiu de Paul)
Cum am putea să-i iubim pe săraci dacă nu ne iubim mai întâi între noi? Cum am putea să dăm mărturie despre iubirea lui Dumnezeu față de săraci dacă nu ne acceptăm unul pe altul? Rugăciunea în comun ne pregătește să-i slujim pe săraci, dar ne ajută și pe noi să creștem în iubire unul față de altul. Întâlnirile săptămânale ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne acceptăm și să ne ajutăm pe drumul credinței. ”Vincențienii se adună laolaltă în prezența lui Cristos în Conferințe, adevărate comunități de credință și dragoste, de rugăciune și acțiune” (Regulament Societăţii Sfântul Vincenţiu de Paul, pagina 32)
“ Este spre binele oricărei comunități sau asociații să se întâlnească regulat într-un loc precis pentru a discuta … având ca scop progresul spiritual.” (Sfântul Vincențiu de Paul)
Spiritul de fraternitate dintre membri este dat de misiunea comună pe care ne-am asumat-o, să-l slujim pe Cristos și să arătăm iubirea lui nemărginită față de săraci. Dacă avem dificultăți cu întâlnirile săptămânale înseamnă că există anumite probleme de relaționare între noi, ceva ne împiedică să ne simțim bine în compania celorlalți, înseamnă că între noi încă nu s-a stabilit o relație de prietenie și de fraternitate. Adesea ne plângem că suntem puțini și că nu găsim persoane care să ne se alăture. Lipsa de noi membri poate fi un semn că în cadrul Conferinței lucrurile nu merg tocmai bine, că modul nostru de viață nu este atrăgător, poate că lipsește entuziasmul, seninătatea și bucuria de a se întâlni și de a-l sluji împreună pe Cristos.
De asemenea trebuie păstrat un echilibru între activitatea de caritate şi familie. Familia are prioritate, trebuie să asigurăm întâi necesarul unui trai decent familiei şi după aceea vom merge la săraci.
În activitatea noastră trebuie să umărim patru obiective principale :
- Să ne străduim ca principala regulă de viață să fie iubirea și practicarea carității, pentru a ajunge astfel la sfințenie. Caritatea nu înseamnă să arunci un ban unui sărac ci să te apleci.
- Să facem parte dintr-un grup de prieteni reuniți pentru a trăi împreună în această spiritualitate.
- Să avem ca scop reînnoirea societății în armonie cu doctrina Bisericii..
- Să aprofundăm vocația de laic creștin
Să facem vizibile virtuțile ce caracterizează vocația vincențiană punându-le în practică în viața cotidiană.
- Umilința – să acceptăm acceptăm şi eşecurile, că Dumnezeu poate să-l cheme pe celălalt şi nu pe mine
- Simplitatea – francheţe, sinceritate, integritate
- Blândețea – prietenie fraternă, bunăvoinţă şi tandreţe şi răbdare în relaţia cu ceilalţi
- Mortificația – să acceptăm că ceva moare în mine, eu să mă învârt în jurul lumii.
- Zelul pentru mântuirea sufletelor – pasiune pentru a duce la îndeplinire ceea ce trebuie să facem, o bucurie nemărginită în munca noastră
Tot ceea ce facem, facem pentru mântuirea noastră. Drumul spre sfinţenie se poate realiza prin:
- Vizitarea şi dedicarea noastră săracilor, a căror credinţă şi curaj îi învaţă pe vincenţieni cum să trăiască. Vincenţienii îşi asumă nevoile săracilor ca pe propriile nevoi.
- Participarea la întrunirile Conferinţei unde împărtăşirea spiritual fraternă reprezintă o sursă de inspiraţie.
- Promovarea unei vieţi de rugăciune şi meditaţie atât individual cât şi în comunitate.
- Transformarea preocupărilor în acţiune şi compasiune în dragoste practică şi eficientă.
(Regulament Societăţii Sfântul Vincenţiu de Paul)
Pentru un membru al Conferinței SVP este esențial să-și cunoască bine vocația și misiunea și să se străduiască să o aprofundeze fără încetare prin participarea la sesiuni de formare.
Ana Doboş
vincențian
